Există un singur Dumnezeu viu şi adevărat.
Dumnezeu este spirit, infinit, veşnic şi neschimbabil în fiinţa, înţelepciunea, puterea, sfinţenia, dreptatea, bunătatea şi adevărul Său.(catehismul Westminster)
Dumnezeu fiinţează în trei persoane: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt, fiind asemenea în esenţă, coeterni şi coegali în putere şi glorie.
Biblia (Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament) este Cuvântul lui Dumnezeu inspirat, inerent, infailibil, autoritar şi singura normă pentru viaţa de credinţă.
Dumnezeu a creat cerurile – scaunul Lui de domnie şi locuinţă a îngerilor (lumea spirituală) şi pământul – lumea materială. De asemenea a creat pe om din ţărâna pământului după chipul şi asemănarea Sa pentru a umple, stăpâni şi îngriji pământul.
Diavolul, Satana (şarpele cel vechi) – un heruvim căzut a devenit căpetenia îngerilor răi, vrăjmaş lui Dumnezeu şi omului, a cauzat intrarea păcatului în lume aducând moartea şi blestemul asupra creaţiei.
Omul este păcătos şi merită judecata dreaptă a lui Dumnezeu.
Isus Hristos, unicul Fiu născut din Dumnezeu prin întrupare a fost sută la sută Dumnezeu şi om sută la sută, a trăit o viaţă fără păcat, a murit pe o cruce romană ispăşind pedeapsa pentru păcatul omului, a înviat din morţi a treia zi, şi s-a înălţat la cer la dreapta Tatălui.
Dumnezeu mântuieşte oamenii care se pocăiesc de păcatele lor şi prin credinţă îl primesc pe Isus Hristos ca Mântuitor şi Domn în viaţa lor. Astfel se nasc din nou iar Dumnezeu îi justifică (îndreptăţeşte), îi sfinţeşte şi apoi îi glorifică prin puterea Duhului Sfânt.
Faptele bune nu au capacitatea de a împăca pe cineva cu Dumnezeu. Săvârşite ca o consecinţă a umblării prin Duhul, ele sunt roadele şi semnele credinţei mântuitoare, glorificând pe Dumnezeu şi fiind răsplătite de El.
Numai harul lui Dumnezeu a făcut şi face posibilă mântuirea omului prin credinţa în jertfa ispăşitoare şi răscumpărătoare a Domnului Isus Hristos. Nu este nici o altă cale prin care cineva să poată fi mântuit.
Biserica lui Dumnezeu (Ekklesia) a fost fondată de Isus Hristos şi cuprinde toţi credincioşii din toate timpurile care prin credinţă şi pocăinţă s-au născut din nou şi întreţin o relaţie de comuniune cu El, bucurându-se de toate făgăduinţele Lui.
Biserica locală este singura reprezentare vizibilă a Bisericii lui Hristos (într-o cultură şi zonă geografică delimitată) şi are menirea de a stabili, menţine şi încuraja unitatea între credincioşi şi cu Isus Hristos, capul Bisericii.
Botezul şi Cina Domnului sunt cele două sacramente instituite de Hristos pentru poporul Lui. Botezul credinţei - la majorat - "inaugurează" intrarea în Biserică prin declaraţia cu caracter de legământ a relaţiei personale cu Hristos. Iar participarea la Cina Domnului face dovada de menţinere vie a acestei relaţii de comuniune cu Hristos şi cu ceilalţi membri numiţi "fraţi" de credinţă.
Credincioşii trebuie să se întâlnească împreună pentru închinare, edificare şi încurajare reciprocă prin darurile spirituale date fiecăruia de Dumnezeu.
Toţi membrii bisericii locale au drepturi şi îndatoriri. Sunt participanţi activi la bunul mers al bisericii, au o comportare cuviincioasă şi respectă rânduielile comunitare hotărâte în plenul bisericii. Pot fi disciplinaţi în scop corectiv, excluşi sau reprimiţi.
Creştinii trebuie să fie buni cetăţeni, respectând autorităţile şi legile ţării iar potrivit cerinţelor Cuvântului lui Dumnezeu, să iubească pe toţi oamenii indiferent de rasă, naţionalitate sau convingere religioasă.
Familia creştină întemeiată prin căsătorie civilă este o instituţie divină (aşezată de Dumnezeu) şi are la bază binecuvântarea Domnului în cadrul cununiei religioase menţinută prin respectarea valorilor iudeo-creştine ale Scripturii.
Botezul, Cina Domnului, binecuvântarea copiilor, cununia religioasă, ungerea cu untdelemn, înmormântarea sunt considerate acte de cult şi se oficiază numai de slujitori ordinaţi.
Ordinarea (hirotonisirea) – la recomandarea bisericii locale se oficiază în biserica penticostală prin punerea mâinilor şi rugăciune făcută de doi, trei sau mai mulţi pastori pentru investirea cu responsabilităţi graduale de diacon, prezbiter sau păstor.
Preoţia Vechiului Aşezământ (al Israelului) a fost înlocuită în Noul Aşezământ (al poporului lui Dumnezeu) cu slujbele spirituale a preoţiei tuturor credincioşilor. "şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători..." Efes. 4:11 şi 16: "...prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei..."
Botezul cu Duhul Sfânt este darul lui Dumnezeu făgăduit tuturor credincioşilor ca experienţă personală şi unică.
Credincioşii după moarte se duc în prezenţa lui Dumnezeu (în rai) şi îşi primesc răsplata; necredincioşii după moarte sunt judecaţi şi vor petrece veşnicia despărţiţi de Dumnezeu (în iad).
Isus Hristos va reveni cu putere şi glorie. în acest context se vor produce evenimente escatologice ca : Răpirea Bisericii, Necazul cel Mare şi arătarea lui Antihrist, Mileniul, învierea universală şi judecata din urmă, Cerul nou şi pământul nou, veşnicia.
Toţi oamenii ar trebui să-şi trăiască viaţa pentru gloria lui Dumnezeu fiind pregătiţi să zică: "Vino Doamne Isuse, vino curând! Amin."
